Şi-n mers, şi-n vers...

şi-mi reînvii în noaptea cenuşie
la ore fatidice;
presărând cărarea mea
cu morţi de catifea.

şi-mi răpeşti luminile candelei stinse
la magini de lacuri;
sodom lucind prin nichelină
înger de plastelină...

şi-mi numeri paşii blestematei euforii
aşteptând să piară;
lacrimă ce cazi cu-aamaraciunii ploaie
cu inimă de paie.

şi rugămintele-mi aştern cernute-n statui
rămase oxidate;
şi glasu-ţi rămâne parfum de tăciune
în drumul spre genune.

şi plec din mintea-mi firavă
şi beau aroma ta la drum
şi singur cad pe arhitravă
şi devin scrum.

Chip frumos

chip frumos cu lacrimi de glod
născut-ai riduri pe-al fericirii rod
dansat-ai pe podiumul neîmplinirii
plantat-ai rece, norduri în inimi.

chip frumos cu pielea-ţi de ceară
topeşte-te în ruga mea de seară
aleargă-mi din nou, în gând, în noapte...
aleargă-mi plângând pe zâmbete curate!