Chip uscat pe lacrimi

pasul cuvintelor îl las mult în urmă şi tot ce însemn eu mă ridică vapori
până la nouri.
lumina pe care o inspir primeşte un fond verde focalizat în cercuri galbene şi roşii
am strigat către tine,
am strigat către nimeni...
când,
frunzele cuvintelor cad lent, cangrenate, pe pământul ideilor
îmi sucesc mâinile ridicând o literă din tine
pasul cuvintelor... pasul cuvintelor... se opreşte!
se desfoiesc firele imaginii tale
universul sunetelor se roteşte
incolor... color... şi apoi, atât de vie...
cu buzele tale dirijezi vântul patimilor mele
cu pleoapele tale dirijezi tenebra din ochii mei
chipul tău...
şi totuşi, chipul tău mi-e atât de drag!