Coridoare aglomerate

la un miez de oră-n zi
se-aduna feţe dizolvate
cu-o atitudine de-ascarizi
pe coridoare aglomerate.

din amfiteatrul Victor Jinga
până-n F002
feţe negre-ar abroga
98 de feţe noi.

sunt beţe negre, zac în transă
sau colorate, lovite de absconsitate;
rămaşi la aceeaşi atenansă
nu-n coridoare aglomerate.

unii se-ndeamnă şi se-ndrumă
călăuziţi de-o rece brumă
alţii se-ngamfă sub macabritate
pe coridoare aglomerate.

Spirit de universitate

bile negre, veşnic colorate
compuneau Aula Magna
şoapte de celenterate
auzeai dintr-un confrate.

un copoi îşi făcea reclamă
ca se ştie la karate
noi îngenuncheam, aclamă!
eglendisându-ne, istrate!

vedeam o lambă prezentare
suferind de-abjecţie
fără gram de-abilitare
cică: video-proiecţie

pe sub foi, mecle seişe
luau chip de străzi adante
cu un grai de zămătişe
rostite de omul fante.

Mazăre de pe-o catedră...

Voce sumbră despicată dintr-un miliard de ceruri
Îşi rosteşte buzele mecanic, socializând cu tematica impusă
Gesticulează sacadat dovedindu-şi spiritul negru-alb-negru
Formulează fraze neterminate, cu caractere groteşti
Tensionează atmosfera prin structuri pesimiste
Redă resentimente prin naivitatea-şi propulsantă
E frumoasă, expresivă, relaţionând naturii prin creaţia sa, zgoada a cuprins-o...dar are atitudine cotoronţoalnică...
Propovaduieşte pătrunzându-şi privirea prin primii pacienţi planificaţi proprietăţilor preliminare...
Rânjeşte după sobritate...
Halal de profesoară !!

Sub podele de-aluminiu sau ora de microeconomie :)))

Discern de două luni jumate
suprapulsul din podele,
intrebari cu sens contrariu
ce se-aud lovind în gene.

au raspuns polisemantic
ce îndruma zarea-n fire,
se-mpletesc dansând continuu
sub podele de-aluminiu.

îşi vorbesc în cod letariu
vise înflorite-n vânturi,
îşi înalţă-al lor omagiu
spre divinele lor ţărmuri.

îşi încalcă abstinenţa
aspirând la vise Proprii,
stau înlăcrimaţi în rame
cei ce au gânduri notorii.

se desprind uzând tablouri
ramele-n a' lor carouri,
vorbind la modul iluzoriu
sub podele de-aluminiu.

ei erau, dansau acolo
numai Slutsky şi Pareto,
armonia, viu lovindu-i
sub podele de-aluminiu.

pe pardoseala din aulă
stăteam noi, priveam prin ei,
şi tot la fel, o oră nulă
curentul microeconomiei.

Cântec de miner tânăr...

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
Şi-am revenit din apele albastre,
Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
Îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
Şi m-am întors din marile păduri,
Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
Şi-am prins să-mping mormanele de timp
Spre viitor - şi iată-mă la tine.

("Cantec de miner tanar" - Ana Blandiana)

Interfaţă

„Cȃnd se afirmă că viaţa e bună sau cȃnd se afirmă că viaţa e rea, se susţin nşte lucruri lipsite de orice sens. Trebuie să se spună că viaţa e şi bună şi rea, în acelaşi timp, căci ideea despre bun şi rău ne-a venit prin ea şi numai prin ea. Adevarul este că viata e delicioasă, oribilă, fermecătoare, groaznică, dulce, amară, că viaţă e tot. Se intamplă cu ea ce se intamplă, si cu arlechinul blândului Florian: unul o vede roşie, altul albastră, şi amandoi o văd cum este, pentru că-i şi roşie şi albastră, şi de toate culorile. Iată o ocazie de a ne pune cu toţii de acord şi de a impăca filozofiile care se sfâşie intre ele. Dar suntem astfel făcuţi că am vrea să-i silim pe ceilalţi, să gândească şi să simtă ca noi, şi să nu ingăduim vecinului nostru să fie vesel când noi suntem trişti”.
(Anatole France)

Val bizar-cabalistic-excentric-necunoscut. 2

Să-mi cânţi cobzar...

Val bizar-cabalistic-excentric-necunoscut. 1

Vasile Seicaru - La adio, tu

Pastilă muzicală...şi mă plimb pe stele

Pot zice că am un selament ieşit din câmpul vizual. Aici intervine câmpul magnetic şi/sau cert, ceva divin, care, atunci când preursita îmi oferă lacrimi şi speranţe apuse, acel selament stă la baza regenerării mele morale; în loc de pastile stupefiante oferindu-mi afectuos pastile muzicale. Sau aş mai putea spune, oferindu-ne. Evident, doar muzica al carei mesaj e etic, iţi poate veni ca sprijin.Înghiţind această pastilă pot alege între lumea visurilor şi cea a lacrimilor. sincronizate fiind şi mergând paralel amandouă, în acelaşi timp, pot fi şi mult mai îndepartate una de alta...

Fără să vreau, mă văd ridicat de un amestec între oxigen cu altfel de gust şi heliu, apoi plutind peste vârfuri de copaci şi stâlpi de înaltă tensiune, înălţându-mă tot mai sus. Lovindu-mă adesea cu tâmpla de cer, am ales să merg civilizat pe stele, ca să le pot număra.


Din această postură mă uit acolo jos unde mi-am lăsat trupul, îl văd rece şi neînsufleţit. Mai am stele de numărat. Dar, sună alarma la telefon, e ora 09:49. Ups! trebuie să merg la facultă.

Selamentul a fost de partea mea, azi, cu sens pozitiv. Dar nu, e ceva mai presus de asta care-mi dă acea putere proeminentă, e divină !

Închisoarea albă - Alternosfera

Ploile nu vin !

Alternosfera.

Speranţă intactă -melodică-

Alternosfera - 1500

Suvenir letal!

Cântă-mi povestea...

Sfârşitul eternitaţii

...Omul nu ar fi însemnat o lume, ci un milion, un miliard de lumi. Am fi avut infinitul în căuşul palmei. Fiecare lume ar fi avut însuşirea ei de Secole, fiecare valorile ei proprii, o şansă de a căuta fericirea pe pro­priile căi, în propriul mediu. Există multe feluri de feri­cire, de bine, o varietate infinită... Aceasta este Starea Fundamentală a omenirii...

(Isaac Asimov)